Viața de student este într-adevăr frumoasă, dar nu lipsită de încercări.
Întâi de toate aș dori să povestesc o mică experiență prin intermediul căreia puteți înțelege multe aspecte ale vieții de student, în cazul meu peste hotare, unde, ca peste tot, copii Domnului sunt supuși multor încercări.
La sfârșitul anului, înainte de a trece mai departe, se susțin o serie de examene de stat. Eu cunoșteam materiile la care urma să susțin examenele, însă nu știam ziua și nu era cunoscută nici profesorilor. În timpul unei ore de limbă italiană, doamna dirigintă anunța pe rând zilele de examene. În clasa se făcuse gălăgie și fiecare student își vedea de treabă. Mi-am dat seama că examenul la matematică a fost stabilit pentru o zi de sâmbăta. Nu am stat mult pe gânduri și am mers să vorbesc cu doamna dirigintă, moment în care s-a făcut liniște și toți colegii se uitau țintă la mine. Se formase o situație nu prea comodă, mi-aș fi dorit să vorbesc doar eu cu diriginta și să mă audă doar ea, nu toți colegii. Totuși nu puteam face nimic, așa că am spus că nu pot veni la examen în Sabat fiindcă merg la biserică și, dacă se poate, să fie programat în altă zi.
Liniște profundă și așteptări din partea clasei
Au urmat câteva clipe de liniște profundă, apoi mi s-a spus clar că nu ține de instituție sa stabilească ziua și nici să o schimbe, este decizia ministerului, nu se poate face nimic în acest caz. Eu nu am fost pregătită și în fața colegilor nu am zis nimic, însă simțeam ceva ce mă apăsa în același timp o liniște și pace mi-a readus fericirea pe chip. Știam că Dumnezeu niciodată nu își părăsește copii, și El este mai presus de Ministerul Educației. În pauzele ce au urmat colegii mi-au pus întrebări legate de tot ce cred și de Biblie. Atât ei cât și eu așteptam un răspuns. A doua zi am mers la școală, după un timp de rugăciune petrecut la altar, cu credința că El v-a rezolva problema.
La prima oră doamna dirigintă a venit în clasă, la banca în care stăteam eu și de față cu toți colegii și-a cerut scuze pentru modul nervos în care s-a comportat ziua anterioară și, zâmbind, mi-a zis că problema mea se poate rezolva deoarece exista o lege în Constituția Republicii Italiene care oferă libertatea religioasă. A adăugat de asemenea că împreună cu Directorul școlii vor trimite o cerere la Minister pentru a schimba ziua de examen.
Nu așteptam atât de mult, cerusem Domnului să rezolve situația și a făcut-o peste așteptările mele, a părinților și a colegilor, nimeni nu s-a așteptat la așa ceva. A fost modificată ziua de examen în întreaga țară. De ce? Pentru ca un copil al Celui Atotputernic să poată merge la examen.
Zi de examen modificată în intreagă tară datorită unei singure eleve.
Nu pot ști câte inimi au fost răscolite după cele întâmplate, dar știu sigur că nu a fost în zadar și că Tatăl merită toată încrederea.
Această experiență a fost punctul de plecare, au urmat multe experiențe în anii de studenție. Viața de student rămâne nespus de frumoasă chiar și printre oameni care nu împărtășesc aceeași credință.
Am studiat în Italia, o țară Catolică și care pretinde a cunoaște pe Dumnezeu, însă sistemul de învățământ, modul de predare, atitudinea studenților declară o mare necredință. Ateismul este o mândrie, evoluția este startul cu care pornesc copiii de grădiniță și tema de examen pentru studenții din liceu.
În momentul în care viața pe care o trăiești ca student vorbește altceva, ca și cum Isus a venit, și prin hotărâri ferme decizi să trăiești în prezenta Sa, întreaga viață strigă și declară că suntem de alt-undeva, inevitabil ești în obiectivul lor, al tuturor celor din jur. Aceasta implică o mare responsabilitate și legătura cu Dumnezeu strânsă.
Credința se trăiește și acolo și aici, chiar și în groapa cu lei, depinde care îmi este motivația.
___________________________________________________________________________
Carolina Leon este studentă în anul I la Biochimie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Deasemenea este membră a Asociației AMiCUS Iași de la începutul lunii octombrie 2014.
